Când un copil, oricât de mic ar fi, devine agresiv poate reprezenta un real pericol pentru el însuși sau pentru cei din jurul său, inclusiv pentru părinții sau frații săi.
Agresiunea la copii poate lua diferite forme: crize de furie, lovituri cu piciorul sau cu mâinile, pumni sau mușcături. De asemenea, alte forme ale agresivității și ale furiei la copii pot fi bullying-ul, despre care am vorbit într-un articol anterior, violența verbală, amenințările adresate altor persoane sau distrugerea unor obiecte.
Totuși, ce îi poate „provoca” pe copii? În unele cazuri, copiii devin agresivi pentru că sunt frustrați când nu pot duce la capăt o sarcină. Dezamăgirea este, așadar, încă un motiv pentru care recurg la violență. Și, pentru că încă nu au învățat cum să-și controleze impulsurile sau să rezolve conflicte, aleg să își exprime sentimentele de furie prin agresivitate. Violența și amenințările le oferă, uneori, ce voiau încă de la început: ajutorul unui adult.
Mai sunt și cazuri în care copilul simte o presiune mult prea mare legată de școală sau alte evenimente din viața sa, precum și cazuri care necesită imediata atenție a unui medic specialist (cum sunt tulburările de atenție, hiperactivitatea sau simptomele care indică autismul). Cu toate acestea, în toate cazurile menționate mai sus, adulții pot avea o influență foarte mare asupra copilului.
Puterea violenței trebuie să fie eliminată
Dacă cel mic observă că, cu fiecare criză de furie sau act de violență pe care îl realizează, adulții din jurul lui devin mult mai toleranți, copilul va continua să se comporte așa.
Ce trebuie să faci ca părinte sau profesor este să-i demonstrezi că agresivitatea este un sentiment normal care poate fi discutat și rezolvat într-un mod sănătos fără să rănești pe cineva din jurul tău, fie verbal sau fizic. Altfel, copilul nu se va opri la prima încercare de agresivitate.
Dacă reușești să-i induci acest mod sănătos de a gândi, însă, cel mic va învăța să accepte faptul că există o mulțime de alte moduri mai productive și pozitive de a căpăta influența pe care o caută precum învățatul sau construirea unor abilități esențiale de viață.
Cu toate acestea, nu toți părinții sau profesorii știu cum să facă față crizelor de furie ale copiilor. Părinții sunt tentați să le facă pe plac copiilor pentru ca țipetele sau loviturile să înceteze, în timp ce unii profesori recurg la pedepse sau mustrări serioase în fața colegilor de clasă.
Și părinții, dar și profesorii trebuie să încerce să le dezvolte copiilor abilitatea de a rezolva conflicte tocmai pentru ca cei mici să găsească soluții alternative la problemele lor și să nu recurgă întotdeauna la agresivitate.
Iată câteva strategii pentru a diminua agresivitatea sau furia copilului:
- Învață-l că nu există nicio scuză pentru comportamentul agresiv
Arată-i că sub nicio formă nu trebuie să recurgă la agresivitate, indiferent de situația în care se află. Ca părinte, poți discuta acest lucru ori de câte ori cel mic are tendința de a deveni agresiv, iar ca profesor poți lipi mesaje pozitive despre rezolvarea conflictelor pentru a normaliza sentimentele intense trăite de copii. Ai grijă să nu ignori comportamentul agresiv al copilului orice s-ar întâmpla. În unele cazuri, copilul poate să insiste și să crească gradul de agresivitate tocmai pentru a-ți atrage atenția. Acest lucru poate duce la urmări grave pentru el și pentru cei din jur.
- Trage-l la răspundere
Când copilul este agresiv, trebuie să-i prezinți clar consecințele comportamentului său. Nu trebuie să recurgi și tu la violență verbală sau fizică, bineînțeles. Trebuie, însă, să te asiguri că înțelege clar că fiecare acțiune are o consecință pozitivă sau negativă. De asemenea, asigură-te că fiecare astfel de moment este corelat cu o lecție de pe urma căreia poate învăța.
În plus, pentru a avea succes cu această tactică, trebuie să cunoști foarte bine diferența dintre consecință și pedeapsă. O pedeapsă este, deseori, la fel de violență precum comportamentul copilului și nu-l va ajuta să învețe din propriile acțiuni. Nu poți folosi pedepsele în speranța că cel mic se va comporta mai bine.
În schimb, acest lucru poate fi realizat cu ajutorul consecințelor. O consecință este, de obicei, „pierderea unui privilegiu” al copilului până când își îndreaptă comportamentul. Aceasta nu este o pedeapsă, deși copilul tău ar putea simți că așa este. O consecință bună este legată de comportamentul copilului în sensul că dacă cel din urmă se îmbunătățește, consecința dispare.
- Rămâi calm
Când ești nevoit să faci față unui copil care se află în mijlocul unei crize de furie, poate fi ușor să-ți pierzi răbdarea și controlul asupra situației și să începi și tu să țipi. Țipetele și pedepsele nu vor rezolva nicidecum problema care stă la baza comportamentului copilului ci, din contră, vor înrăutăți situația. Oricât de dificil ți s-ar părea, încearcă să rămâi cât de calm poți și să-ți controlezi emoțiile pentru a nu încuraja și mai multă agresivitate.
- Îndeamnă-l să se exprime liber
Comunicarea deschisă este printre cele mai bune tactici când vine vorba de rezolvarea conflictelor sau a problemelor, în general. Totuși, este și un mare impediment pentru copii. Cum îl înveți pe copil că este bine să își exprime liber gândurile și sentimentele, mai ales pe cele negative? Îi demonstrezi chiar tu asta!
Când observi că este pe punctul de a deveni agresiv, îndeamnă-l să îți spună tot ce simte într-un mod clar, fără să-și cenzureze sentimentele. Apoi, când s-a mai calmat, îl poți ajuta să găsească o soluție potrivită pentru problema cu care se confruntă.
- Nu uita să fii chiar tu un model
Copiii care cresc într-un mediu violent vor învăța foarte greu că agresivitatea și furia nu reprezintă un răspuns la problemele lor. Privindu-și părinții sau profesorii fiind agresivi verbal sau fizic, li se întipărește în minte că acesta este singurul mod de a face față sentimentelor mai puțin pozitive.
Limitează comportamentul negativ din preajma copilului oricât de mult poți. Ideal ar fi să nu existe deloc agresivitate în jurul copilului, indiferent de situație. Copilul imită, până la urmă, ce vede acasă sau la școală și, ca adult, tu ești responsabil de comportamentul său.
Dacă cel mic sau adolescentul tău dă dovadă de un comportament agresiv sau crize nejustificate de furie, nu te panica. Încearcă întâi să îl ajuți să-și schimbe comportamentul cu ajutorul metodelor enumerate anterior, iar dacă situația devine mult prea dificil de gestionat, nu-ți fie teamă să ceri ajutorul unui specialist. Siguranța și sănătatea copilului ar trebui să fie pe primul loc.
Shakespeare School și-a creat o metodă de predare a limbii engleze inovatoare, care reprezintă o aplicare originală a Teoriei Inteligențelor Multiple.
Ce înseamnă, concret, metoda noastră? Profesorii identifică și adaptează atmosfera din clasă și activitățile, astfel încât ele să răspundă intereselor și aptitudinilor fiecărui cursant în parte. Folosim o mare varietate de resurse pentru a oferi calea cea mai rapidă și ușoară spre învățare luând în considerare darul fiecărui cursant în parte.
Descoperă și tu metoda Shakespeare School în cadrul lecțiilor demo de limba engleză!
Ți-a plăcut acest articol? Ți s-au părut folositoare sfaturile noastre? Atunci hai pe canalul nostru de YouTube sau pe pagina noastră de Facebook pentru și mai multe sfaturi și povești cu care te poți identifica!
