Va intrebati probabil de ce ar face cineva orice de dragul lelii… e o intrebare fireasca si o sa va dau un raspuns si mai firesc, dar mai ales sincer si personal: pentru ca te face sa te simti om. Te face sa simti ca ceea ce faci tu conteaza pentru altii, iar atunci cand acei care beneficiaza sunt oameni care au multa nevoie de ceea ce oferi, le vezi ca zambetul recunoscator si pentru cateva secunde simti ca ziua respectiva nu a fost traita degeaba.
Ei bine, iata ca anul 2011 este declarat Anul International al Voluntariatului, iar Shakespeare School se mandreste cu faptul ca a introdus aceasta tema si in cadrul concursului de eseuri. In categoria de varsta 15-19 ani tinerii scriu despre voluntariat. In fond si la urma urmei, asa cladim o societate sanatoasa, dand exemple pozitive, iar tinerii nostri, frumosi si desepti, ne reprezinta, ei sunt viitorul nostru.
Dar sa nu uitam cine a “inventat” voluntariatul: Dumnezeu. Cel care ne-a DAT fara sa ne ceara nimic in schimb. Pe langa tot ce inseamna viata noastra de zi cu zi, pe langa scoala, munca, plata la intretinere si curent, care da, sunt necesare, ne mai amintim la un moment dat si ce frumos a fost intr-un anume moment cand am fost oameni. La urma urmei, nu haina sau job-ul ne face oameni, ci iubirea si darnicia cu care dam ceva celor din jur, din suflet. Iar cand cineva acolo sus trage linia, nu conteaza cate vile si masini ai, ci mai degraba cand ai fost om.
In facultate faceam traduceri pentru o fundatie internationala care isi avea sediul si in Bucuresti si care se ocupa pe atunci de un centru maternal, de mame care alegeau sa isi nasca copiii, chiar daca acest lucru insemna sa se ia la tranta cu familia care le renegau, cu tatii care nu le recunosteau si cu societatea care le condamna ca sunt prea tinere ca sa aiba grija de un copil. Le-am admirat tocmai pentru ca aveau cu 5 ani mai putin decat mine dar au avut curajul sa tina piept tuturor si sa accepte acest dar divin, un copil.
Le-am admirat pe ascuns si mi-am dorit sa le ajut cumva, iar ajutorul se materializa prin contributia la o revista de popularizare a situatiei lor. Am contribuit la realizarea unui studiu pe care o prietena, medic pediatru, l-a realizat si publicat si asta nu pentru ca m-ar fi rugat, ci pentru ca erau niste eroine. Povestile lor m-au facut sa realizez inca de pe atunci cat de recunoscatoare trebuie sa fiu pentru situatia mea familiala. M-a facut sa merg acasa la parintii mei si sa le spun, asa cum nu o mai facusem de multicel, ca ii iubesc si ca le sunt recunoscatori pentru ca au fost niste parinti minunati.
Pe de alta parte, sa ne gandim la proiectul “Let’s do it Romania” prin care o mana de voluntari au strans saci intregi de gunoi din toate judetele. Unii oameni si-au pierdut, din pacate, increderea in ziua de maine, fapt pentru care aceste mici gesturi de darurire neconditionata sunt la romani din ce in ce mai rare. Dar ce reprezinta ele de fapt? Din punctul meu de vedere, ele reprezinta iubire. Fata de cei din jur, fata de lumea in care traim. Ce reprezinta de fapt voluntariatul? Un codou pe care il facem noi lumii din jur, unei cauze, oricare ar fi ea. Daruim ceea ce avem noi mai scump pe aceasta lume, adica timpul nostrum, fara a astepta ceva la schimb.
Am observat ca oamenii care dau mult celor din jur, au, in mod paradoxal, mai mult. Ei aleg sa fie recunoscatori pentru ceea ce au si sa dea si altora. Nu cred ca este ceva intamplator, cred ca pur si simplu iubirea te schimba. Oameni ca Bono, celebrul solist al trupei rock U2, Bill Gates sau vedeta de televiziune Oprah, toti au ales sa ajute cauze in care au crezut si fac asta din tot sufletul, schimband o bucatica de lume, chiar daca se zice ca nu se face primavara cu o floare. Acesti oameni, si alti ca ei, au facut insa primavara in sufletele celor pe care i-au sustinut, si la urma urmei, iubirea este tot ce conteaza.
